Duzina de cuvinte: Alchimiștii

”Cred că mai trebuie puțin zahăr!” spuse băiatul plescăind, după ce își supse degetul înmuiat în oala de pe foc.

Fata căută atentă cu degetul ei arătător fin și delicat pe foaia galbenă și roasă la colțuri, pasajul în care sunt descrise cantitățile pentru a se convinge că băiatul are dreptate. Era aproape de apusul soarelui și ei erau în grădina din spatele casei bunicilor lui încercând, în laboratorul improvizat, să recreeze elixirul a cărui rețetă era descrisă cu lux de amănunte pe foaia mucegăită și îngălbenită de vreme,  găsită zilele trecute în podul casei.

Fuseseră dis de dimineață să culeagă fragi mici și sălbatici de pe dealul din apropiere, așa cum scria în rețetă, iar apoi adunaseră celelalte ingrediente cu grijă, în vase separate.Amestecul fierbea molcom în oală, iar focul le lumina fețele de copii cuminți, ce priveau serioși și tăcuți la cronometrul agățat în apropiere. ”Ar trebui să fie suficient de dulce”, spuse fata. Am pus șapte linguri de zahăr așa cum scrie aici.

Nu se auzeau decât bolborositul fierturii din ceaun și greierii din iarbă. ”îmi pare rău că se întunecă și nu putem vedea ce culoare are elixirul ăsta… ufff” spuse cu ciudă băiatul.  Câțiva licurici zburau pe lângă ei, unii în zig-zag, alții creând traiectorii în formă de spirală sau arabesc, dând un aer de magie acelei seri de vară.

”Ce crezi că se va întâmpla după ce bem din elixir?” întrebă cu teamă, aproape șoptit fetița. Băiatul luă o mină gânditoare: ” Probabil ne vom teleporta în altă lume. Sau în vreo junglă sau stepă. Trebuie să ne ținem de mână când facem asta, să fim împreună acolo unde vom ajunge. Să nu ne speriem de vreun animal nechezând de teamă când vom apărea spontan lângă el și-l vom surprinde cu vreun strigăt…” Fata respiră adânc și închise ochii: ” Eu aș dori să ajungem la una din porțile acelea care ne deschid accesul spre alte dimensiuni… spre absolut… Am citit eu într-una din cărțile tatei că ar exista așa ceva în Univers!”.

Cronometrul se oprise, semn că oala trebuia luată de pe foc. Cei doi se mișcau cu grijă, nu cumva să se verse fiertura și să se opărească cu ea. Apoi fata  luă cu polonicul două porții și le turnă în cele două pahare groase de sticlă pregătite special. ”Lăsăm puțin să se răcească, apoi….” Băiatul încuviință tăcut. Marea clipă se apropia. Vor afla în sfârșit ce efect va avea elixirul a cărui rețetă o găsiseră în podul casei bunicilor, pe hârtia aceea veche, mucegăită și îngălbenită de vreme, scrisă probabil de vreun alchimist din vechime…

”Ufff, simt cum îmi bate inima tare de tot” spuse fata. ”Ești gata?” Băiatul încuviință. Amândoi luaseră deja paharele în mâini și, ținându-se de mână, sorbiră conținutul cu ochii închisi.

Trecuseră câteva minute bune. ” Probabil trebuie să treacă ceva timp să își facă efectul…” zise băiatul. ” Hai să mai bem un pahar, îmi place, e foarte gustos, ce zici?” Fata încuviință, și mai băură un pahar ținându-se de mână. Apoi încă unul. Se întinseră apoi pe pătură si priviră cerul înstelat. Așa i-a găsit bunicul, pe amândoi, culcați, ținându-se de mână și dormind buștean. ”Of, dragii moșului, ce năzdrăvănie ați mai făcut voi aici?” zise el și se aplecă să cerceteze locul experimentului. Gustă din amestecul din oală și plescăi de plăcere: ”Mmmmm… sirop de fragi așa cum îl făcea unchiul meu când eram copil…” Apoi găsi petecul galben de hârtie pe care era scrisă rețeta elixirului: ” Ah, nu-i de mirare că e așa de bun siropul ăsta! Doar copiii l-au făcut după rețeta scrisă de unchiul meu acum multă vreme… O credeam pierdută, pe unde or fi găsit-o ștrengarii ăștia mici?”

Apoi îi cără pe rând, pe brațe, pe cei doi mici alchimiști în dormitor. Probabil ei visau că sunt deja în alte lumi sau dimensiuni, purtați acolo de elixirul magic pe care tocmai îl descoperiseră.

 

Cele douăsprezece le puteți citi și la psi, tibi, de data aceasta fără cele douăsprezece cuvinte, cioburi de chihlimbar, pentru prima oară în joaca noastră virusache, rokssana, redsky, mitzaabiciclista, cita, scorpio, altcersenin, blueriver, almanahe, abisuri, vânt de toamnă încă un nou prieten în clubul psi, grişka, sara