Călătoria

M-am trezit dimineața devreme și m-am hotărât: trebuie să plec în această călătorie la capătul căreia va trebui să pun întrebările potrivite pentru a afla răspunsurile potrivite. Pentru că, nu-i așa, răspunsurile există înainte de a se naște întrebările ( dacă nu mă înșel, așa spune un proverb budist).

Nu contează traseul făcut. Nici măcar localizarea geografică a destinației. Probabil veți recunoaște totul din poze. Dar deși pozele sunt mute sper ca ele să poată relata gândurile mele de pe parcursul călătoriei, gânduri despre ce a fost, ce este și mai ales despre ce va fi.

M-am întors seara, liniștit și împăcat cu mine însumi: totul a fost exact așa cum m-am așteptat să fie.

Publicitate

Ape

Îți aștept zâmbetul: o gondolă ce va pluti pe apele liniștite ale sufletului meu.

Amenda

Am trecut de zeci de mii de ori pe lângă acest avertisment, dar de abia astăzi mi-am dat seama de gravitatea faptei și de asprimea pedepsei.  Aveți grijă cu ”gnoiul”!

Steaua – Ujpest

Un meci relativ slab. Steaua deși nu a jucat grozav a dominat majoritatea partidei. Jocul la mijloc a fost bun iar apărarea a jucat bine în sensul că atacul ungurilor a fost chiar slab. Săracii unguri, nici măcar singuri cu portarul nu au fost în stare să marcheze. Adevrsarul a fost foarte slab. Nu știu dacă au repetat vreo schemă înainte de meci, au jucat total haotic iar fazele de contraatac nici nu au contat.  Deocamdată nu am observat la Steaua vreo schimbare notabilă în stilul de joc după venirea lui Bergodi. Totuși, parcă pasele se leagă mai bine, cel puțin la mijlocul terenului. Cineva ar trebui să-i învețe totuși cum se trage la poartă. La final Steaua – Ujpest 2-0 ( Surdu și Stancu) și Steaua privește cu mult optimism meciu retur de la Budapesta și calificarea în turul următor al Europa League. Să vedem. Am făcut și ceva poze. Deoarece am cam fost luat cu japca la meci, nu am încărcat bateriile aparatului foto așa că tot pe ochiul magic și cam chior al iPhone-ului m-am bazat.

Peron

Te voi aștepta. Voi fi singur pe peron în ziua aceea. Până atunci voi asculta muzica stelelor.

Panseu urban

Protest la Catedrala Sf. Iosif

Citez din știrea apărută pe site-ul Radio Vatican:

– Bucureşti. Încălcarea legilor în România scoate Biserica Catolică în stradă. Într-un Comunicat de presă al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti, în cazul catedralei Sfântul Iosif din capitală se arată că primele acţiuni de protest încep duminică 12 iulie a.c. când toate Bisericile romano-catolice din Bucureşti vor fi închise şi se va organiza un marş de protest paşnic urmat de depunerea unei petiţii la Guvernul României.

– Duminică, 12 iulie 2009, toate Bisericile romano-catolice din Arhidieceza de Bucureşti (întregul teritoriu al Olteniei, Munteniei şi Dobrogei) vor fi închise în semn de protest faţă de nerespectarea legilor în România şi pentru a sancţiona indiferenţa autorităţilor în faţa agresiunilor şi a distrugerii la care sunt supuse monumentele istorice şi de cult din Capitală precum şi din întreaga ţară. Singurul lăcaş de cult romano catolic din Bucureşti în care va fi celebrată o Sfântă Liturghie este Catedrala „Sfântul Iosif” (Str. G-ral Berthelot, nr. 19). Liturghia va avea loc la orele 11:00 şi va fi prezidată de Înalt Prea Sfinţitul Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureşti.
„Facem aceasta spre a ne exprima protestul pentru modul în care este tratată Biserica Catolică de către autorităţile statului. Cerem dreptate în cazul Catedralei „Sfântul Iosif”, Bisericii Armeneşti şi al tuturor monumentelor istorice agresate în capitală şi în întreaga ţară, puse în grav pericol.
În deplin respect pentru Bucureşti si pentru valorile lui, facem apel pe această cale la toţi oamenii de bună credinţă să se alăture demersului nostru”, declară Înalt Prea Sfinţitul Mons. Dr. Ioan Robu.

Am încheiat citatul.

Am fost acolo în dimineața aceasta. Cred că se aflau peste 2000 de credincioși. Acum câteva luni, constructorii clădirii ”Cathedral Plaza” pierduseră procesul intentat de Biserica Catolică și lucrările au fost oprite. A fost înaintat recursul. Pe 25 iunie 3 judecători de la Curtea de Apel București au dat dreptate constructorilor aprobând recursul și continuarea lucrărilor de construcție a Cathedral Plaza.  Menționez că acest proiect imobiliar se derulează exact în spatele Catedralei Sf. Iosif, punând în pericol integritatea fundației acestui monument ridicat în sec.19.

Nu cunosc dedesubturile acestui caz.  Ceea ce este revoltător este faptul că o mulțime de clădiri și monumente istorice sunt lăsate în paragină sau trecute pe un plan secund atunci când este vorba de derularea unui proiect similar cu acesta.  Să ne amintim că, nu demult, Biserica Armenească a fost în pericol când a izbucnit incendiul din Millenium Building aflată în imediata sa vecinătate.

Nu știu cum naiba, dar mă gândesc la centrul istoric din Praga și îmi vine să plâng.

Cantina socială

Azi am deschis cantina socială.

E încă în lucru dar se va amenaja pe parcurs. Sper să vă placă. Sala de mese e deschisă pentru toată lumea.

Alina

O discuție cu fiica mea, Alina,  de acum câteva săptămâni pe care am reluat-o ieri, cu aceeași concluzie:

Eu: Lasă, nu te mai consuma atâta după băiatul ăla… vei întâlni alt băiat mai bun care să merite să te îndrăgostești de el.

Alina: Nu poți să înțelegi…

Eu: De ce crezi asta? Crezi că eu nu am trecut prin așa ceva?

Alina: Nu poți înțelege. Oamenii mari nu iubesc.

…

Lara

1.

Razele lunii luminau biroul prin fereastra acoperită de gheață.  Masa de scris era plină de hârtii, unele mâzgălite ca niște ciorne, altele pline de rânduri caligrafiate frumos. Lara se apropie și atinse ușor cu palma hârtiile. Erau pline de versuri. De când se mutaseră împreună la Varykino, Yuri scria mult. Dorul de familia lui aflată acum în exil, își spuse Lara, asta îl face să scrie atât. Îl iubea. Îl iubea de când fuseseră împreună acum câțiva ani în spitalul de campanie de pe front, el ca doctor și ea ca asistenta lui. Știa în momentul acela că este căsătorit și nu poate fi al ei așa cum și-ar fi dorit.  Atunci îl iubea pe Yuri Jivago, doctorul.   Acum însă era doar al ei.  Doar ei doi în vila de la Varykino, înfruntând împreună vitregiile iernii și ale revoluției bolșevice. Ea și Yuri Jivago, poetul.

Luă și răsfoi încet paginile așezate cu grijă într-un teanc, caligrafiate frumos. Pe prima pagină scria mare: LARA.  Undeva, departe, se auzeau lupii sfâșiind tăcerea nopții cu urlete lungi.  Dar Lara nu-i auzea. Era fascinată de ceea ce citea, de poeziile pline de dragoste ale lui Yuri. Pagină cu pagină descoperi că toate erau pentru ea. Toate. ”Oh, Lara, Lara mea… Lara, Lara…” Chemarea unui îndrăgostit. Niciodată n-ar fi crezut că numele ei poate avea o asemenea rezonanță intensă și caldă. În toate poemele era  numai ea, văzută prin ochii și sufletul  de îndrăgostit al lui Yuri. Într-o poezie era caldă și luminoasă. În alta era o zână, o făptură eterică. În altele îi descria mângâierile, săruturile. Era toată, peste tot. Ochii albaștrii i se umplură de lacrimi de mulțumire și recunoștință.

Așa o găsi Yuri când intră în cameră. Lara stătea în picioare citind cu lacrimi în ochi. Razele lunii mângâiau părul ei auriu. El se apropie încet de Lara pe la spatele ei și îi cuprinse ușor mijlocul cu brațele. Au tăcut pentru o vreme.  ”Yuri… nu sunt eu aceasta, aici în poeziile tale… Nu sunt eu…”, șopti Lara. Yuri oftă:  ” Ba da, draga mea…  Tu ești… Toată…”. Lara se smulge ușor din brațele lui și se întoarse privindu-l în ochi.  ” Ba nu, dragul meu… Tu ești…”

Afară, urletul lupilor se auzea din ce în ce mai aproape…

2.

Lara: N-ar fi fost minunat sã ne întâlnim înainte ?

Jivago: Înainte, da.

Lara: Ne-am fi cãsãtorit și am fi avut o casã plinã de copii…Dacã am fi avut copii, ce ai fi vrut, fatã sau bãiat ?

Jivago: Cred cã am putea înnebuni, gândindu-ne la toate astea !

Lara: Eu mã voi gândi întotdeauna…. Azi nu scrii ?

Jivago: Nu, azi nu.

(aceste două secvențe descrise mai sus sunt din filmul „Doctor Jivago” . Nu le-am regăsit și  în romanul lui Boris Pasternak. Sau n-am știut eu să le caut…)