My virtual Outback

Solyaris

Posted in Uncategorized by cristiangheorghe on Decembrie 22, 2009

Andrei Tarkovski este unul din puținii regizori care au știut să transforme capodopere literare SF în capodopere cinematografice și asta din simplul motiv că a reușit să extragă esența, ideea romanelor și să le transpună pe peliculă în viziunea sa proprie. Așa a făcut cu ”Stalker” ( ecranizare după ”Picnic la marginea drumului” al fraților Strugațki) și cu, probabil, cel mai bun film SF făcut vreodată în Europa de Est, ” Solyaris” ( ecranizare după ”Solaris” al lui Stanislav Lem). Și într-un caz și în celălalt, Tarkovski nu a urmărit cu exactitate firele narative al cărților: ”Stalker” are ca sursă de inspirație doar ultima parte a romanului sus amintit, iar ”Solyaris” a fost rescris de regizor pentru a scoate în evidență anumite trăiri și sentimente ale eroului principal, Kris Kelvin. În ”Solyaris”, căci despre acest film scriu astăzi, tehnologia, cadrul futuristic, sunt undeva lăsate pe planul doi, ele fiind doar niște simple coordonate spațio-temporale în care se desfășoară această dramă. Stația orbitală de pe planeta Solaris este tapetată cu reproduceri de artă după Pieter Bruegel cel Bătrân, iar coloana sonoră a filmului este presărată de  piese de JS Bach și muzica electronică a lui Eduard Artemiev.

Filmul, realizat în 1972,  ar putea avea un ”tagline” foarte simplu: Pierdut, regăsit, pierdut. Pentru că asta se întâmplă cu dragostea pierdută și regăsită a lui Kris Kelvin, habitant al stației orbitale de pe Solaris. Soția sa, Hari, care s-a sinucis în urmă cu zece ani, a fost recreată de către oceanul gânditor de pe Solaris, după chipul și asemănarea ei, dar proiectate de gândurile, sentimentele și amintirile lui Kelvin. Încercarea de reapropiere dintre Hari și Kelvin, eșuează în final, datorită faptului că Hari înțelege că nu este reală, că nu este EA,  ci pur și simplu este o plăsmuire, fără amintiri, fără viață proprie, fără independență. Bietul Kelvin, își pierde dragostea din nou, plăsmuirea lui Hari punându-și capăt zilelor, de data aceasta pentru totdeauna. La finalul filmului, Kelvin, aflat într-o criză emoțională, trebuie să hotărască dacă se va întoarce pe Pământ sau va survola Oceanul gânditor în căutarea a ceea ce a iubit și a pierdut din nou.

Concluzia mea personală este următoarea: ”What is done, is done.”, ne învață filmul ”Solyaris”. Nu poți aduce înapoi ceea ce a fost, iar amintirile frumoase și durerea trebuie să rămână acolo la locul lor, în suflet. Implacabil.

Vă propun spre vizionare secvența de mai jos, care prezintă momentul întâlnirii dintre Kelvin (Donatas Banionis) și Hari ( superba Natalya Bodnarciuk). Enjoy!

Anunțuri

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Darael said, on Decembrie 22, 2009 at 9:20 pm

    Un Film. Cu F mare.
    Un film despre oameni si vietile lor.
    Un film care se ocupa de trairi.
    Un Film.
    Atat este de spus.

    Paranteza: in lumea de astazi, este aproape imposibil nu sa mai vezi asa ceva, frizeaza imposibilul chiar gandul ca cineva se va mai apropia de acele etaloane…..

  2. cristiangheorghe said, on Decembrie 22, 2009 at 11:54 pm

    @Darael: își voi susține afirmația spunându-ți că m-a împins curiozitatea să văd și remake-ul din 2002 al lui Sodebergh, cu George Clooney (Kelvin) și Natacha McElhorn ( Hari). Absolut patetic. E ca și cum ai asculta Mozart interpretat de o trupă de rapperi.

  3. coana zoitzica said, on Decembrie 23, 2009 at 11:25 am

    te voi crede pe cuvant.
    asa ma faci sa vad un film sau sa ascult o melodie…vorbind cu pasiune despre ele 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: