Coșmarul

Se făcea că zâmbetul tău era scos în afara legii.

Era undeva ferecat și păzit în condiții de securitate maximă pentru a nu mai fi văzut de nimeni niciodată. Cerul devenise dintr-o dată lipsit de culoare, devenind o eternă înșirare de alb, negru și multe tonalități de gri cenușiu. Oamenii își pierduseră aura și trăiau fără orizont și dorința de a visa. Îngerilor le căzuseră aripile și umblau desculți, amestecați printre oamenii ce pășeau fără țintă pe străzi, cu privirea în pământ.

Apoi m-am trezit brusc, trăgând în piept aerul rece al dimineții, ca și cum aș fi respirat pentru prima dată. Și toate erau la locul lor. Soarele răsărea roșu și falnic, risipind norii negri ai nopții și colorând cerul într-o paletă cromatică, frumoasă și irepetabilă. Apoi te-am zărit lângă mine. Încă mai dormeai, zâmbind ca o lumină și visând probabil cele mai frumoase vise de pe Pământ.

Zâmbetul tău: suspectul principal al declanșării fenomenului de încălzire globală.

Acest text este scris în cadrul jocului de luni, cu titlul ”Coșmarul”. Au mai scris psi, redsky, abisuri, virusache, scorpio, Sara, cita, vero, tibi, dictatura justitiei

Publicitate