Duzina de cuvinte: Cum ne pregătim de sfârșitul lumii

Stăteau în sufragerie, fiecare pe fotoliul lui preferat. Bătrânelul citea ziarul, concentrat, pufăind din când în când din pipa maronie iar bătrâna croșeta un fular roșu cu picățele portocalii. Nu se auzea decât zgomotul andrelelor care se loveau una de alta ca două spade în luptă, acompaniat în fundal, ritmic, implacabil și grav, de ticăitul pendulei ceasului imens de lemn masiv, fixat pe perete.

Deodată bătrânul tuși și spuse: ” Auzi, dragă, sfârșitul lumii nu mai vine în decembrie anul viitor, cică vine mai devreme!”. Bătrâna ridică din sprâncene mirată: ” Păi cum, așa? Nu calculaseră ei, vechii mayași că fix pe 21.12 2012 se sfârșește lumea?”

El lăsă ziarul din mână și își aprinse din nou pipa: ” Eeee, ce știi tu? Ăștia acuma au mijloace moderne! Calculatoare… internet…. și, între noi fie vorba, parcă era prea urât să vină sfârșitul lumii tocmai în decembrie, când e frig afară și se apropie sărbătorile. Zău așa!”

Bătrâna se opri din croșetat și privi la ceasul impozant de pe perete, a cărei pendulă bătea grav secundele: ” Că bine zici. Mai bine să vină sfârșitul lumii primăvara! Prin martie, aprilie, așa. Chiar și mai! Mai bine prin mai, să apucăm și noi să vedem florile de cireș…”

Bătrânul dădu din cap gânditor: ”Cireșe..da…. ce poftă mi-ar fi acum de un lighean plin! Mai bine să vină sfârșitul lumii prin iunie sau iulie. Așa măcar ne prinde cu burta plină de cireșe sau alte fructe de sezon” și plescăi din buzele uscate, cu gândul la savoarea cea dulce. Apoi se încruntă: ” În orice caz, dacă vine, să fie înainte de august… Mai bine sfârșitul lumii decât canicula aia ucigătoare!”

”Ce prostii vorbești!” îl apostrofă bătrâna îndreptând spre el una din andrele. ” În august vin copiii din Canada la noi în concediu!” Mai bine să vină după aia! Prin septembrie, octombrie… chiar și noiembrie că tot încep ploile alea mărunte și bruma…. brrrrr…!!!”

Bătrânul se ridic de pe fotoliu, împături ziarul și-l puse pe măsuța dn fața lui. Apoi cu pași mărunți se întdreptă către vestibul și își puse paltonul: ” Mi-ai făcut poftă de fructe… mă duc la hypermarketul din colț, poate găsesc un kil de portocale frumoase.”

Se încălță și înainte de a ieși pe ușă rămase puțin pe gânduri: ” Auzi, dacă tot ne trimit copiii bani zilele astea, eu zic să plătim întreținerea în avans pe ianuarie și februarie. Nu de alta, dar dacă vine sfârșitul lumii, nu e bine să ne găsească restanțieri și scriși cu roșu la avizierul blocului…” Apoi luă sacoșa din cuier și ieși.

În liniștea lăsată în urma lui, se auzeau doar andrelele bătrânei care se loveau ca două spade în luptă și ticăitul solemn al pendulei care marca, secundă cu secundă, trecerea timpului. Implacabil.

 

Mai puteți citi despre cele douăsprezece luni și la psi, vero, mitzaabiciclista, blueriver, virusache, scorpio, redsky, tiberiu, cita, abisuri,

Publicitate