My virtual Outback

Duzina de cuvinte: DEC@LOG.UNU

Posted in Diverse și neprevăzute by cristiangheorghe on Martie 15, 2013

„Eu sunt Domnul Dumnezeul tău,

Care te-a scos din pământul Egiptului și din casa robiei. Să nu ai alți dumnezei afară de Mine!”

(Exodul. 20, 2-3)

 

Silueta de pe ecranul computerului înainta cu grijă, cu sabia scoasă, prin valea înconjurată de frumoasele păduri aflate la stânga și la dreapta potecii. Puștiul care manevra personajul ( un bărbat cu plete blonde și platoșă aurie) nu băgă în seamă  peisajul, fiind concentrat la joc, fără să clipească: un dușman se putea ivi de oriunde și ar fi putut încheia magica călătorie a personajului său în vasta lume găzduită pe unul din serverele jocului. Mângâia tastele, cu ochii ațintiți în ecran și cu buzele strânse, care scoteau și mai mult în evidență gropița din bărbia tânărului. Trebuia să treacă de această vale împădurită, pentru a mai căpăta un nivel al avatarului său și astfel să se înscrie în primii zece jucători ai ghildei. Aștepta prilejul acesta de aproape trei zile.

”Încă un pic… încă un pic…” murmura tânărul, tocmai atunci când pe ușa camerei intră colegul lui de clasă, aruncându-și rucsacul pe pat.

–          Hei, Eric, tot la nivelul ăsta ești? Toată clasa a trecut de el, codașule!” zise acesta așezându-se în spatele jucătorului.

Eric nu-l băgă în seamă pe noul venit și cu o mișcare abilă de taste, tăie capul troll-ului care încercase să-l atace pe la spate.

–          Aiiiiii! Ce lovitură! Bun așa! Hai că te susțin imediat! Scot acum laptop-ul și mă loghez!

Eric îl opri cu o privire tăioasă:

–          Lasă-mă, Andi! E ambiția mea să termin singur nivelul… Voi avea rangul 40 și voi fi unul din șefii Ghildei!

Pe ecran apărură câțiva trolli care-l înconjurară pe războinicul cu plete blonde. Eric tasta rapid și apăsat, omorând vreo trei dintr-o singură lovitură de sabie. În colțul din dreapta jos, apăru un necromant care încerca să-i învie pe troll-ii decapitați, dar fără succes: Eric îi sfârtecă pieptul cu un fulger globular.

–          Uau! Pe asta n-o știam! se minună Andi, rămas cu gura căscată.

În câteva secunde avatarul lui Eric curăță toți dușmanii din zonă și alergă sprinten spre finalul nivelului.

–          YES! Am trecut! Yuhuuu! strigă Eric victorios, sărind de pe scaunul ergonomic și țopăind în mijlocul camerei,într-un dans improvizat al bucuriei.

Andi dădu din cap a lehamite și își scoase laptopul din rucsac. Deschise capacul și pe ecranul acestuia apăru imaginea de stand-by:

–          Ești patetic, omule! În sfârșit l-ai dat gata…Lasă bucuria și mai bine hai să vezi cu cine m-am împrietenit pe Facebook în timpul orei de religie!

Bătu repede parola de login și intră în contul său din rețeaua socială în câteva secunde. Eric se așeză în pat lângă el și privi monitorul laptopului cu interes:

–          Man, ești nebun? Ai scos laptopul pe bancă în timpul orei de religie și nu te-a trăsnit nici un fulger apărut din senin?

Andi râse scurt, accesând secțiunea ”Prieteni” din contul său:

–          Hehe! Atât mi-ar fi trebuit! Mă plictiseam groaznic și am intrat pe FB de pe telefonul mobil. Profu abera ceva despre nu știu ce table cu niște legi pe care cică Dumnezeu le-a dat bărbosului ăluia de Mozer… Moses, Moise…. Whatever, o să rețin când o să-mi fac fițuicile. Oricum, mai bine de tine că ai rămas acasă azi, a fost destul de ”boring” și ți-ar fi stricat armonia interioară… Aaaaaaaannnd… voila!

Pe ecranul laptopului apăru poza unei fete cu părul lung, negru și ondulat, cu ochi verzi și zâmbet misterios. Eric rămase cu gura căscată:

–          Ești nebun!!! Patricia de la clasa C!!! Băi cum ai reușit?

–          Eh, a durat ceva căutarea dar a meritat… zise Andi cu un aer de expert. Până la urmă, mi-a venit ideea să accesez serverul școlii de pe mobil cu cont-ul anonymous Apoi, cu soft-ul descărcat ieri de pe torrenți am obținut accesul în baza de date a elevilor. Așa i-am aflat adresa de e-mail. Apoi, intrând pe FB, am introdus în câmpul de căutare adresa respectivă și gata, i-am descoperit contul. I-am cerut prietenia și pac! În 5 minute, gălușca era înghițită! Mă accepta în lista ei de prieteni! Am întrebat-o apoi pe ”chat” ce face după ore, dar mi-a răspuns că azi e ocupată cu părinții ei, se duc la nu știu ce eveniment caritabil organizat de tatăl ei la Primărie… Dar mâine ar fi disponibilă! Așa că prietene…. Îi voi oferi subiecte interesante pentru jurnalul ei intim!

Cei doi bătură ”high-five”.

–          Te felicit, te admir și te invidiez în același timp, prietene! zise Eric. Dar tu chiar crezi că Patricia ține vreun jurnal intim?

Andi căzu un pic pe gânduri:

–          Pare o fată de modă veche, așa că înclin să cred că da… Dar, dacă nu ține încă, cu siguranță o va face după ce se va întâlni cu mine.

Amândoi izbucniră în râs. Apoi în cameră se lăsă tăcerea.

–          Nu am chef de nimic azi, decretă Eric.

–          Nici eu, zise Andi. Hai să vedem un film on-line, ce zici? E unul nou cu vampiri, am auzit că e trăznet!

Eric aprobă cu lehamite:

–          Fie… dă tu ”search” după el că mie mi-e lene… Și pune-l pe ecranul TV să vedem mai bine. Mai repede până nu apar ai mei și ne prind că nu învățăm la mate!

Andi se conformă, căută filmul și conectă cablurile cu mișcări de expert.

–          Nu știu cum au trăit părinții noștri fără Internetul ăsta… Orice ceri pe ”Google” îți dă înapoi înzecit, numai să știi să alegi! Ce poate fi mai frumos? întrebă cu aer filozofic Eric.

Andi verifică din nou instalarea și porni player-ul video:

–          Ai noștri au dus o viață plicticoasă în tinerețe, te asigur. Probabil își pierdeau vremea crezând în poveștile acelea cu Dumnezeu, Mozes și tablele de piatră, gen. Acum însă, Internetul este Dumnezeu. Hai, scoate două pungi de chipsuri și vino să vedem filmul… Începe streaming-ul!

Se așezară comod și se concentrară asupra imaginii HD de pe ecranul televizorului, ronțăind chipsurile, sorbind din paharele de suc acidulat și ignorând notificările de pe telefoanele mobile, care-i anunțau de primirea unui nou e-mail, comentariu sau ”like” pe Facebook. Le vor vedea mai târziu, amuzându-se copios.

În timpul acesta, undeva sus, departe, în planul eteric, două siluete înaripate se aruncau cu ochii închiși spre Soare. Conform statisticilor Cerești, se pare că rata sinuciderii în rândul îngerilor păzitori a devenit îngrijorător de mare în ultimii ani.

Anunțuri

27 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. […] Au scris  psi,  tibi, DEC@LOG.UNU […]

  2. […] Membrii clubului psi care au jonglat cuvintele născocite de Alma sunt: scorpio . cristian gheorghe . […]

  3. lili3d said, on Martie 15, 2013 at 10:55 pm

    Foarte interesantă povestirea, cu acel sfârșit… Ar trebui citită la clasă. 🙂

    • psi said, on Martie 16, 2013 at 8:56 am

      şi cine te împiedică, lili3d? 😀 cred că lui cristi i-ar place să se ştie citit, poate nu se mai lasă pe tânjeală şi scrie mai temeinic!

      • cristiangheorghe said, on Martie 16, 2013 at 9:57 am

        mulțumesc, lili3d. Aș fi curios câți elevi din acea clasă sunt de acord cu Eric și Andi.

      • lili3d said, on Martie 16, 2013 at 11:44 am

        Cred c-ar prinde și la ăștia mici…

      • lili3d said, on Martie 16, 2013 at 11:45 am

        Presupun că… aproape toți ar face același lucru. 😉

  4. Între lumi | Almanahe said, on Martie 16, 2013 at 2:47 am

    […] psi©, Scorpio, Cristi, […]

  5. psi said, on Martie 16, 2013 at 8:58 am

    îngerii păzitori… hmm….
    deşi ţi-am mai spus şi cu alte ocazii (şi nu m-ai ascultat) cred că o să-mi iau săbiuţa de pisic şi vin să te cârpesc cu ea. tu crezi că îngerului tău îi place când nu scrii?

    • cristiangheorghe said, on Martie 16, 2013 at 9:59 am

      Pisic drag, păi să știi că nu sunt fricos de genul meu, dar când vine vorba de săbiuța ta mă cam trec fiorii 🙂

      Mai sunt nouă porunci, deci poți să ții săbiuța în teacă 🙂

      • psi said, on Martie 16, 2013 at 10:34 am

        las că vedem noi! crezi că scapi aşa de uşor? mai inventăm porunci la nevoie! uite, de pildă una: scrie, nu risipi harul pe care ţi l-a dat Dumnezeu!

      • cristiangheorghe said, on Martie 16, 2013 at 10:38 am

        Amin!

  6. Scorpio said, on Martie 16, 2013 at 8:58 am

    Cristian…mi-a placut enorm. Reflecta perfect realitatea din zilele noastre.
    Pfff, ce viata plicticoasa am avut! :))))

    • cristiangheorghe said, on Martie 16, 2013 at 10:03 am

      Mulțumesc, Scorpio 🙂
      Noi ăștia de-o vârstă, în general, ( și de o zodie, în special ;)) am avut vieți tare plicticoase 😀

  7. […] Cristian, tibi, Abisurile,lili3d, Vero, dor, […]

  8. lafeeblanche said, on Martie 16, 2013 at 10:01 am

    (¯`҉´¯)
    `*.¸.*´
    ¸.•´҉¸.•*¨)҉¸.•*¨)
    (¸.•´҉ (¸ .•´҉ .•´҉¸ .•´҉ .•´҉¸¸.•¨҉`҉¸¸.•¨҉`҉•❤>
    Cling de bun găsit!

    • cristiangheorghe said, on Martie 16, 2013 at 10:11 am

      Mulțumesc, Zână Albă! Oare cum sunt generate caracterele astea ASCII? Apropo, se pare că și Zelist m-a cadorisit cu o poziție în clasament cu totul și cu totul binară! 10110 binar = 44 în zecimal 😀

      • lafeeblanche said, on Martie 16, 2013 at 10:16 am

        Habaaar nu am! Eu le-am primit de la niște chinezi!
        Zelist? Nu mă pricep la clasamente! La matematica, nici atât! Cling!

        Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ•.¸¸.•.¸.•♪♫.•´Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¯`•.Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ¸.•♪♫..      
        (ړײ)/¸.•´….•´¨¨))
        .«▓       ((¸¸.•´ ¸.•´.-✿
        ..╝╚ …✿. ✿….✿

  9. […] Cristian […]

  10. Jurnal | Abisuri said, on Martie 16, 2013 at 12:34 pm

    […] Cristian […]

  11. […] Cristian […]

  12. almanahe said, on Martie 16, 2013 at 2:34 pm

    Ba, io îi contrazic pe micuţii ăştia ai tăi, că ei poate că n-au auzit de video şi de adunările pe-acasă la câte unul dintre cei avuţi(că, să ai video pe vremea aia era ceva). Mie mi-a plăcut de „noi”, nu eram plicticoşi deloc. Şi, vorba psi©-ului, dar fără sabie şi a cântecului mai vino( şi scrie) seara(sau ziua) pe la noi, Cristianeeee dragăăăă….

    • cristiangheorghe said, on Martie 16, 2013 at 3:32 pm

      Almanahe, subscriu. Și mulțumesc pentru îndemn 🙂

  13. dordefemeie said, on Martie 16, 2013 at 2:37 pm

    Ce poveste… ar fi bine ca tinerii nostri sa aiba doar astfel de preocupari, mai periculoase sunt altele. Iar finalul a fost de nota 100 (n-am gresit, chiar o suta am vrut sa scriu :-))

    • cristiangheorghe said, on Martie 16, 2013 at 3:26 pm

      Mulțumesc pentru notă, Dor 🙂 Despre celelalte preocupări mai periculoase voi scrie mai încolo. Mai avem 9 porunci…

  14. SimonaR said, on Martie 16, 2013 at 4:14 pm

    Inedită povestea și cu un sfârșit total neașteptat! Mi-a făcut mare plăcere să o citesc.

  15. dictaturajustitiei said, on Martie 16, 2013 at 5:47 pm

    Minunată poveste! Mă tot întrebam cum se sfârșește dar nu mi-ar fi dat prin cap că și îngerii se sinucid. 😦


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: