My virtual Outback

Duzina de cuvinte: DEC@LOG.DOI

Posted in Diverse și neprevăzute by cristiangheorghe on Martie 29, 2013

„Să nu-ti faci chip cioplit și nici asemănare a vreunui lucru din câte sunt în cer, sus, și din câte sunt pe pământ, jos, și din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujești lor”

(Exodul 20, 4-5).

Bărbatul ieși de sub duș, se șterse cu prosopul imens și se așeză gol și relaxat la masa de machiaj aflată în colțul camerei. Era mulțumit: scandările, uralele și ovațiile care se auzeau de undeva de sus, din imensa sală de concerte, anunțau faptul că prestația sa ”live” care promova ultimul său album se va desfășura într-o atmosferă incendiară și va fi un adevărat succes, întrecând toate așteptările.

Își privi în oglindă chipul ridat, îmbătrânit înainte de vreme, mângâindu-și obrajii cu degetele subțiri și osoase: un ”rockstar” care se apropia vertiginos de 60 de ani și care își relansa cariera după aproape un deceniu de eclipsă.

Își auzea numele scandat de miile de fani care-l așteptau nerăbdător: ”Hurricane Joe! Hurricane Joe!”. Era ca pe vremuri, când cu un gest ridica sălile de concert în picioare și vocea sa puternică însuflețea zeci de mii de tineri care veneau să-l asculte. Era idolul lor și a altor milioane de fani care-i cumpărau discurile, CD-urile și, mai apoi,  DVD-urile.

”Așa a fost atunci, așa va fi și acum”, concluzionă el, aplicându-și fondul de ten și pregătind creionul negru pentru conturul ochilor. ”Și asta pentru că noii mei fani sunt tot tineri”. Conform vânzărilor de bilete, vârsta medie a spectatorilor nu depășea 25 de ani, fiind ușor ridicată  de numărul nostalgicilor de vârstă mijlocie care se aflau în sală. Tinerii au fost mereu atrași de mesajul cântecelor sale: trăiește azi și nu te gândi la ziua de mâine, fii rebel și opune-te constrângerilor sociale, nu te înregimenta în rândul maselor obediente și placide, să petreci azi ca și cum ziua de mâine nu ar mai exista. Tinerii au fost întotdeauna receptivi la aceste îndemnuri.

De fapt, aceasta a fost și filozofia lui de viață. Plecase de acasă de la 15 ani, cu o chitară electrică în mână, cumpărată pentru a-și pedepsi părinții, din banii strânși pentru ca fiul lor să se ducă la școală. Cântase în metrou, în parcuri și cafenele până când fusese descoperit de un impresar. Acesta i-a creat imaginea de ”rockstar” care devenise rapid un ”icon” pentru tânăra generație de acum 30-40 de ani. Însă abuzurile frecvente de alcool, droguri și sex ( ”sfânta treime” cum îi plăcea lui să zică) îi ruinaseră sănătatea și cariera. Fusese căsătorit perioade scurte de timp cu cele mai frumoase femei din lume, însă obiceiurile lui duseseră la trei divorțuri extrem de costisitoare care l-au băgat în faliment. A trăit apoi câțiva ani în centre de dezintoxicare și reabilitare. Acum, Hurricane Joe încerca să o ia de la capăt.

Privi posterul imens de pe peretele încăperii, unde era fotografiat în anii săi de glorie. Apoi se privi din nou în oglindă și încerca să stabilească o legătură între cele două imagini. ”Va fi bine, totul va fi bine…”, gândi el și începu să se machieze.

În clipa aceea se deschise brusc ușa. În pragul ei apăru o fată firavă, cu părul negru, tuns scurt și ochi mari, albaștri, conturați puternic cu negru. Hurricane Joe rămăsese nemișcat la apariția ei și uitase că era complet gol, așezat pe scaunul de machiaj. ”Cum ai ajuns aici?”, a fost primul lucru care-i venise în minte să o întrebe.

”Prietenele mele sunt ocupate cu gărzile tale de corp”, răspunse fata. ”Crede-mă, sunt irezistibile, ca și mine de altfel…” rânji ea și dintr-o mișcare își dădu jos bluza, dezvelind sânii mici și fermi.

Hurricane Joe o privi stupefiat. Deși fusese asaltat în trecut de zeci de admiratoare de care profitase înainte sau după concerte, azi nu se aștepta la așa ceva.

”Câți ani ai?” o întrebă, încercând să pară sigur pe el.

”Nouăsprezece, împliniți acum o lună”, răspunse tânăra, dezbrăcându-se complet.

Ar fi vrut să sară pe ea, să o sărute și să o posede sălbatic pe canapeaua aflată lângă el, dar știa că nu e bine. Nu e deloc bine.

”Minți. Ai cincisprezece sau șaisprezece. Am fumat puștoaice ca tine, nu mă poți duce de nas așa ușor”, zise el încercând să pară sigur și nemișcat de vederea trupului gol firav din fața sa.

”Bine, am șaisprezece… Dar ce mai contează? Eu sunt goală, tu ești gol, ce mai așteptăm?” și se repezi la el, sărindu-i în brațe.

Hurricane Joe se desprinse, se ridică rapid de pe scaun și își puse un halat. Tânăra rămase descumpănită:

”Ești idolul meu! Trăiesc prin cântecele tale, respir prin ele, le știu pe dinafară! Ești idolul generației noastre! Îi auzi cum te scandează? Toți ne hrănim cu melodiile tale, trăim conform spiritului lor și aplicăm în fiecare clipă esența ideilor tale… Trăim pentru azi, doar pentru azi! ” strigă fata și se apropie de el, îmbrățișându-l. ”Ia-mă, sunt a ta… Vreau un copil cu tine!”

În clipa aceea, ușa se deschise brusc și în încăpere năvăli impresarul artistului și trei body-guarzi. Aceștia din urmă o imobilizaseră rapid pe fată și începuseră să o îmbrace cu forța. Tânăra se opunea cu furie: ”Lăsați-mă! Vă explic! Nemernicul a încercat să mă violeze! El e de vină, doar el! Lăsați-mă! Lăsați-mă!!!” Machiajul i se întinsese pe față și îi transformase chipul în cel al unui mic demon.

”Asta am creat… generații de mici demoni…” gândi Hurricane Joe privind-o pe tânăra care se zbătea în mâinile bodyguarzilor.

Impresarul se apropie de el și îl cuprinse de umeri, privindu-l în ochi: ”Ești bine, Joe?” Acesta încuviință că da. ”Într-o oarecare măsură. Mă voi liniști imediat… ”

Impresarul scoase din dulap o sticlă de whisky și turnă în două pahare. Pe unul din ele i-l dădu lui Joe.

”Hai să bem asta și să ne calmăm… Într-o jumătate de oră te vei sui pe scenă. Ai o datorie față de cei ce află în sală. Să nu le înșelăm așteptările” zise el, zâmbind.

”Asta nu va rămâne așa!”, amenință tânăra, cu mâinile legate, ”voi spune tuturor ce s-a întâmplat și lumea va afla într-adevăr cine ești! Un violator de minore! Blestemele vor cădea asupra ta!”

Impresarul lăsă jos paharul de whisky, se apropie de fată și îi șopti la ureche: ” draga mea, acuzațiile tale sunt complet nefondate… vezi tu, excesul de droguri și de medicamente l-au făcut pe idolul tău mai neputincios decât poster-ul ăla. Asta e viața, ce să-i faci?…” Apoi porunci bodyguarzilor să o arunce-n stradă.

Hurricane Joe susținu în seara aceea un concert fulminant. Cariera lui era relansată, cel puțin pentru perioada următoare. După show semnă un contract cu casa de discuri pentru încă două albume.

Tânăra rătăci pe străzi toată noaptea, în căutarea unui nou idol. Între timp, se oferi unui necunoscut, care o posedă în grabă, într-un gang întunecos, pentru un pachet de țigări.

Undeva departe, în planul ceresc, îngerii păzitori țineau strâns în brațe norii denși care acopereau luna și stelele, oftând deznădăjduiți. Se simțeau îngrozitor de singuri.

Au mai folosit cele douăsprezece cuvinte: psi©, scorpio, dor, Alma Nahe, tibi, Carmen Pricop, La Fee, Roxana

Anunțuri

23 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Etc | Alma Nahe said, on Martie 29, 2013 at 10:13 pm

    […] psi©, cristian, scorpio, […]

  2. […] scris psi, cristian,  […]

  3. dordefemeie said, on Martie 29, 2013 at 10:23 pm

    Ce sa spun?… fara cuvinte.

    • cristiangheorghe said, on Martie 29, 2013 at 10:49 pm

      Fără cuvinte. Sunt triști și strâng tăcuți norii în brațe.

  4. psi said, on Martie 29, 2013 at 10:45 pm

    este unul dintre cele mai bune texte pe care le-am citit la tine, cristi! felicitări!
    îmi aminteşte teribil de „pământul de sub tălpile ei” a lui rushdie şi de eroul acesteia, ormus cama.
    îţi mulţumesc din suflet că nu taci, că scrii.

    • cristiangheorghe said, on Martie 29, 2013 at 10:48 pm

      Mulțumesc, pisic! Știi cât de mult contează pentru mine părerea ta. 🙂

      • psi said, on Martie 29, 2013 at 10:50 pm

        nu mie ci ţie să îţi mulţumeşti. m-ai lăsat fără respiraţie. şi mă bucur pentru aceasta. ştiu că nu este uşor să scrii decalogul, să-l rescrii astfel, darămite să mai ai şi 12 jaloane de trecut.

  5. Scorpio said, on Martie 30, 2013 at 8:04 am

    Pai…ce sa zic? M-am simtit ca si cum am vizionat un film bun.

  6. […] Cristian […]

  7. […] Cristi […]

  8. […] la cei din tabelul de la psi am insa mari asteptari. Va invit sa-i cititi pe toti: Alma nahe, Cristian, tibi, Scorpio, Carmen Pricop, La […]

  9. […] cei care s-au încumetat sã foloseascã cele 12 cuvinte alese de scorpio: almanahe, La Fee, tibi, Cristian, Dor, Carmen […]

  10. lafeeblanche said, on Martie 30, 2013 at 11:18 am

    Cred în îngerii păzitori. Cred în cei ce își iau destinul în propriile mâini! Cling!

    • cristiangheorghe said, on Martie 31, 2013 at 11:29 pm

      Să crezi în continuare, zână bună! 🙂

  11. lili3d said, on Martie 30, 2013 at 4:38 pm

    Mi-a plăcut. Ca o pildă.

  12. […] nahe, dor,Cristian, tibi, scorpio, carmen pricop, La Fee, roxana, Max, Calin, lili3d, Vero și dragă  psi iertați […]

  13. alma nahe said, on Martie 31, 2013 at 9:49 am

    Eu deţin una variantă când ea e un pic mai deşteaptă şi se dăruieşte (şi) tobarului. 🙂 Dar pe solist nu-l cheamă „uragan”, hihi…

    • cristiangheorghe said, on Martie 31, 2013 at 11:30 pm

      Tobarul întotdeauna are parte de tot ce e mai bun 🙂

  14. dictaturajustitiei said, on Martie 31, 2013 at 5:09 pm

    Foarte frumos scris! Ai un talent deosebit, felicitări !

  15. SimonaR said, on Aprilie 2, 2013 at 3:07 am

    Scrierile tale sunt minunate, dar finalurile mă lasă mereu fără cuvinte.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: