Brazil

Să vă spun cum e cu filmul ”Brazil” (1985) semnat Terry Gilliam, regizor și co-scenarist. Puteți vedea acest film dacă: a. vă plac distopiile S.F. și (sau) b. vă plac filmele lui Terry Gilliam.

Am văzut recent acest film din curiozitate, cunoscând sketch-urile animate ale lui Terry Gilliam apărute în serialul TV ”Monty Python Flying Circus” și un alt film al maestrului, ”Armata celor 12 maimuțe”.

”Brazil” este o variantă a clasicului orwellian ”1984” trecut prin filtrul imaginației debordante a lui Gilliam precum spirtul medicinal filtrat prin pâine. Într-o societate totalitaristă bazată pe un riguros sistem birocratic, tânărul Sam Lowry, un privilegiat al sistemului, se îndrăgostește ( inițial în vis apoi în realitate) de o tânără din clasa de jos ( Jill Layton) iar în încercarea sa de a o cuceri devine inamicul numărul unu al sistemului, fiind acuzat până la urmă de terorism. Finalul filmului se desfășoară într-un ritm extrem de alert lăsând impresia până aproape de sfârșit că băiatul rămâne cu fata  și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți. Eroare: acest final fericit are loc doar în imaginația lui Sam care se află pe scaunul de tortură, cu mințile rătăcite.

Atmosfera filmului este un amestec între filmele ”noir” ale anilor 30-40 și expresionismul german din aceeași perioadă, arhitectura clădirilor și uniformele poliției având un puternic iz nazist. Un element obsesiv îl reprezintă conductele, omniprezente în viața de zi cu zi, fiind un simbol subliminal al birocrației.

De ce se cheamă ”Brazil”? Deoarece tema muzicală a filmului, repetată în diverse variante, este piesa lui Ary Barosso. ”Brazil”. Sigur o cunoașteți.

În esență un film bun, devenit ”cult” cu trecerea anilor. Din punctul meu de vedere, privit ca distopie, nu transmite nici un mesaj nou sau deosebit față de alte filme de gen. Privit însă ca exercițiu de imaginație a lui Terry Gilliam, consider că filmul este o capodoperă.

Publicitate