De revenire

Așa, de revenire, una săltăreață de Emerson Lake & Palmer: Hoedown ( adaptare dupa Aaron Copland). Hop și așa! Zii, măăăă!!!!

Lucky Man

În luna August 1970, Emerson, Lake & Palmer înregistrau la Advision Studios.  Contractul cu ”Island Records” prevedea ca acest album, primul din cariera lor în această fomulă, să aibă în jur de 41-42 de minute, iar până acum înregistraseră cinci piese cu durată totală de vreo 35. Le mai trebuia o piesă. Totul decursese bine până atunci: prelucrările după ”Sinfonietta” lui Janacek ( Knife Edge) și ”Allegro Barbaro” a lui Bela Bartok ( The Barbarian) flancau perfect pe prima față de disc balada de ample dimensiuni a lui Lake, ”Take A Pebble”. Pentru fața a doua pregătiseră trilogia ” The Three Fates” a lui Emerson și piesa ”Tank” în care Palmer își etala debordant talentul de percuționist. Mai lipsea o piesă.

La un moment dat, Lake începe să mângâie corzile chitarei și să cânte: ” He had white horses, And ladies by the score…”. Acordurile chitarei sunau bine, iar vocea lui Lake, melodioasă, murmurau versurile. ” Am compus-o când aveam 12 ani”, explică el colegilor de trupă. ” Se numește Lucky Man și cred că se potrivește la finalul albumului”.  Emerson și Palmer n-au fost de acord. Trebuiau să găsească ceva care să se potrivească cu restul pieselor. ”Păi, se va potrivi”, le-a răspuns Lake. ” Vom orchestra piesa așa cum trebuie, iar la final, te las pe tine ( arătând spre Emerson) să folosești minunăția aia de sintetizator Moog Modular System pe care l-ai primit de curând și cu care ne-ai disperat zilele astea cât l-ai testat.” Ceilalți doi au fost de acord și toată lumea s-a pus pe treabă.

”Lucky Man” a devenit repede un hit și probabil cea mai cunoscută și accesibilă piesă EL&P: povestea norocosului care a avut parte de tot ce este bun în viață dar pe care nimic din toate acestea nu l-au putut salva din ghearele morții atunci când i-a sosit sorocul.

Publicitate

Poarta Kievului

”Poarta Kievului” este ultima parte a suitei pentru pian ”Tablouri dintr-o expoziție” de Modest Mussorgski.

Povestea acestui ”tablou” este următoarea: Victor Hartmann, pictorul care l-a inspirat pe Mussorgski la compunerea suitei muzicale, a proiectat și desenat această poartă monumentală în cinstea Țarului Alexandru al II-lea, care tocmai scăpase ca printr-o minune dintr-o tentativă de asasinat care a avut loc pe 4 aprilie 1866. Hartmann a considerat acest proiect ca cea mai bună operă a lui, dar a fost extrem de dezamăgit când lucrarea a fost ulterior abandonată. De fapt Hartmann, ca și Mussorgski de altfel, a dat în patima alcoolului, murind înainte de vreme.

”Poarta Kievului” încheie monumental o lucrare muzicală de excepție care a inspirat mulți compozitori în a orchestra această suită. Cele mai populare sunt cele ale lui Ravel ( orchestrată simfonic), Isao Tomita și Walter Carlos ( electronic) și fulminanta adaptare rock a grupului Emerson, Lake & Palmer.

Vă propun să ascultați această piesă grandioasă în două versiuni foarte dragi mie.

Cea orchestrată de Maurice Ravel pe care am ascultat-o prima dată la ora de muzică a d-nei profesoare Muller Sofia, prin clasa a VIII-a:

și cea pe care am ascultat-o niște ani mai târziu în adaptarea rock a grupului Emerson, Lake & Palmer: