My virtual Outback

Despre zid

Posted in Arte și meserii by cristiangheorghe on august 31, 2009

Iulie 1978. Erau aproape faliți. Nimeni n-ar fi crezut că după succesele imense cu ”The Dark Side Of The Moon” și ”Wish You Were Here”, grupul Pink Floyd ar putea fi la un pas de destrămare și în pragul falimentului. Turneul de promovare al albumului” Animals” avusese un succes acceptabil, dar lumea nu putea accepta prea ușor ideea lui Waters că oamenii se împart în Câini, Porci (three different ones) și Oi. Pe de altă parte, plasamentele financiare nefericite și taxele mari au făcut ca cei patru membrii Pink Floyd să piardă sume imense. Aveau nevoie rapid de o infuzie de capital. Foarte rapid. 

În ziua aceea, Roger Waters se îndrepta spre studioul de înregistrări unde avea programată întâlnirea cu colegii de trupă. Nu se văzuseră de ceva vreme, relațiile erau destul de încordate însă vremurile grele trebuiau să-i unească din nou.  Își aprinse o țigară și intră în studio: ”Băieți, am o idee. Trebuie să știu părerea voastră. Dacă sunteți de acord cu ea și vreți să lucrăm împreună e ok. Dacă nu, voi  porni acest proiect singur.”

Ideea îi venise după un concert de pe Stadionul Olimpic din Montreal cu doi ani în urmă. Atunci, chiar în fața sa  în primul rând, se afla un grup destul de exaltat, probabil aflat sub infuența halucinogenelor și a alcoolului. Un individ  din acel grup începuse să se agite, să urle, vrând parcă să provoace o mică revoltă în fața scenei. Pink Floyd cânta ”Shine On You Crazy Diamond”  iar picătura care a umplut paharul a fost urletul individului cu pricina: ”cântă Carefull with that axe, Roger!” În momentul acela Waters n-a mai rezistat și l-a scuipat pe scandalagiu drept în față, gest pe care l-a regretat amarnic atunci și mult timp după aceea.

Le-a reamintit acum acest incident colegilor de trupă, precum și gândul său de a construi în timpul unui spectacol un zid între ei și audiență.”Știți, după faza aceea nu mai aveam decât un singur gând. Să construim un zid între noi și spectatori. Între timp, încurajat de prietenul nostru Bob ( Ezrin), ideea zidului s-a dezvoltat în mintea mea. Mă gândesc la o operă muzicală despre acel zid care ne separă și ne izolează pe noi ca indivizi, un zid construit din temerile noastre, complexele noastre și regulile sociale din ce în ce mai absurde și de neînțeles…Și pe care noi singuri putem să-l dărâmăm atunci când avem puterea să o facem”.

David Gilmour, Nick Mason și Richard Wright s-au gândit minute bune la ceea ce le spusese Waters. Fiecare își lansase câte un album solo, dar fără mare succes la public, așa că trebuia să ia o decizie rapidă pentru a redresa cumva situația în care se aflau. Primul care deschisese discuția a fost Gilmour: ” OK, eu zic să o facem. E singura noastră șansă de a ieși din acest impas. Chiar dacă acesta va fi ultimul nostru album sub numele Pink Floyd, trebuie să încercăm.” ceilalți doi au fost și ei de acord.

Înregistrările au început o lună mai târziu și au mers strună, sub conducerea dictatorială a lui Waters care a vrut ca totul, absolut totul să sune perfect. Albumul ”The Wall” a fost lansat în 1979 și a avut un succes imens, devenind unul din albumele rock cele mai apreciate până azi.

Dar orice capodoperă are prețul său: covârșit de presiunea impusă de Waters și afectat de marginalizarea sa din punct de vedere creativ, Rick Wright nu a mai putut suporta și a părăsit grupul la sfârșitul turneului ” The Wall”…

Tagged with: , , ,

Spații goale

Posted in Diverse și neprevăzute by cristiangheorghe on iunie 29, 2009

Spațiile goale din zidul pe care-l construim zi de zi  în jurul nostru… Acolo unde vrem să ne refugiem măcar pentru o clipă și să privim cerul albastru. Și gol…

”What shall we use to fill the empty spaces
Where waves of hunger roar?
Shall we set out across the sea of faces
In search of more and more applause?
Shall we buy a new guitar?
Shall we drive a more powerful car?
Shall we work straight through the night?
Shall we get into fights?
Leave the lights on?
Drop bombs?
Do tours of the east?
contract diseases?
Bury bones?
Break up homes?
Send flowers by phone?
Take to drink?
Go to shrinks?
Give up meat?
Rarely sleep?
Keep people as pets?
Train dogs?
Race rats?
Fill the attic with cash?
Bury treasure?
Store up leisure?
But never relax at all
With our backs to the wall.”

– Pink Floyd

Vis

Posted in Diverse și neprevăzute by cristiangheorghe on iunie 19, 2009

Te pot privi cum dormi, până dimineața. Mă gândesc la ce visezi. Uneori ghicesc și atunci mă aplec spre urechea ta și îți șoptesc cât de mult însemni pentru mine. Zâmbești ușor în somn și chipul ți se luminează radiind pentru mine, cel care are atâta nevoie de lumina ta. Apoi oftezi liniștită.

Aș vrea să mă visezi și tu la fel. În fiecare noapte.

Tagged with: , ,

Inima soarelui

Posted in Arte și meserii by cristiangheorghe on mai 26, 2009

Am fost,
Suntem,
Vom fi
Pulbere de stele însuflețită de vântul solar:
Soarele ne învață în fiecare zi lecția dăruirii de sine

Set the controls for the heart of the sun….

Timp

Posted in Uncategorized by cristiangheorghe on mai 5, 2009

Vizitând astăzi blogul Adei m-am gândit la Piramidele din Egipt. Și când mă gândesc la Piramide, îmi răsare mereu în minte piesa Time de Pink Floyd.  Basul puternic, filtrat probabil prin sintetizator, cade perfect peste ticăitul generat electronic, sugerând implacabilul. Eternitatea. Piramidele. Solo-ul de chitară al lui Gilmour este total și sfâșietor, așa cum numai David știe să o facă. Aș dori să admir un răsărit de soare acolo. Să-mi imaginez lumina solară cum se descompune în spectrul de culori prin aceste gigantice simboluri ale eternității.