Guest-Star Day: Chinezu

Acest text a apărut pe celălalt blog al meu, Cantina Socială, din greșeală l-am publicat și aici 🙂

 

Ufff… cu tot gerul ăsta năpraznic ( la ora asta sunt -11 grade Celsius) să știți că am venit de dimineață la Cantină să sparg ghețușul ăsta care se tot face pe potecă. Azi chiar nu vrem să se întâmple vreun incident neplăcut prin curtea Cantinei, să alunece și să cadă vreun musafir și să strice ziua asta specială. Păi, da, ați uitat? Azi e joi fraților și la Cantina Socială este Guest-Star Day! Iar invitatul nostru de azi este cu totul și cu totul special! Doamnelooooor și domniloooorrrr, aplauze și urale pentru unicuuuul, inegalabiluuuuul Chinezuuuuuu!!!! Tanti Jeni și Miruna sunt foarte emoționate și îl conduc pe invitatul nostru la braț în bucătăria Cantinei, acolo unde dumnealui ne va încânta cu niște bunătăți culinare deosebite.

Dar cine nu-l cunoaște pe invitatul nostru de azi? Chinezu, pe numele său din buletin Cristian China-Birta, este omniprezent în mediile sociale on-line românești, fiind de fapt unul din promotorii extrem de activi ai Internetului 2.0 de pe la noi. Pe lângă faptul că scrie bine pe BLOGUL său personal, Chinezu este implicat într-o mulțime de proiecte on-line, cum ar fi ”Sportlocal”, ”Politicalocala”, precum și în diverse campanii, ca, de exemplu, cel de susținere al Rugby-ului românesc.

”De formație sunt jurnalist. Sau, cel putin, așa îmi scrie pe diploma de facultate. Am și profesat (dacă pot să spun așa…). Perioada mișto, pe la jumătatea anilor ‘90, momentul jurnalismului boem (dacă pot să spun așa…).

Apoi am trădat cauza în cel mai înălțător mod cu putință și am trecut de partea cealaltă a baricadei. În administrația publică, la Camera Deputaților. La biroul de presă. Nu prea mi-a plăcut…

Apoi am intrat în viața politică și am făcut ceva pureci pe la TSD-ul lui Victor Ponta, pe la mine prin Maramureș. Excepțională perioadă pentru a înțelege cu ce se mănâncă cu adevărat politica. Mai ales că eram și șef de cabinet al prefectului de Maramureș, așa că am văzut mustăria în întreaga ei splendoare…

În 2004 am făcut pasul spre minunata meserie de consultant politic. Am fost cam a 345-a roată la căruță în campania PSD și a lui Adrian Năstase. O ucenicie pentru care alții plătesc bani buni…

Apoi, firește, mi-am făcut propria firma de consultanță. Cu care mi-am făcut și io niște bani de o juma’ de pâine. Și încă mai merge…

Mai nou, adică de la începutul lui 2009, deși criza e în tot și toate, m-a apucat antreprenoriatul online și am lansat www.sportlocal.ro. Și am câteva proiecte pe zona asta.

Cam atât despre mine. E si prea mult…”, aflăm despre Cristian China-Birta de pe pagina ”Qui este Chinezu?” a BLOGULUI său.

Ce ne poate spune însă invitatul nostru de astăzi despre latura sa culinară?

” Nu mi-a plăcut să gătesc în tinerețe. Chiar deloc :)) Dar, după vârsta de 30 de ani, nu știu cum de m-a cam atras partea asta și m-am apucat, așa de test, să fac niște treburi. Și am fost așa de mândru când mi-au ieșit primele isprăvi (căci au fost deosebit de gustoase, am martori dacă nu mă credeți :D), că am zis ia să perseverez în asta. Și m-am apucat mai serios. E doar la nivel de hobby, să nu înțelegeți altceva, adică gătesc destul de rar și numai dacă mă simt într-o dispoziție necesară, adică să-mi facă plăcere, nu dacă e muncă :))”

Interesant… O pasiune dezvoltată la maturitate, treaba asta cu gătitul… Dar mai bine să vedem cum îl descoase tanti Jeni pe Chinezu, că tocmai în clipa asta, cafeluța cea fierbinte și aromată este servită și dumneaei împreună cu invitatul nostru de astăzi s-au așezat la măsuța din bucătărie, pentru obișnuitul interviu. Să-i ascultăm…

T.J.: Ce este mai bun: puiul gătit românește sau puiul gătit chinezește?

Chinezu: Cel mai bun e puiul pe care îl mănânci alături de familie sau cu prietenii 🙂 Nu contează naționalitatea lui sau dacă e de prin Poplaca sau o micuță provincie de vreo 200 de milioane de chinezi :)) Vorba aia, io când mă uit cu ce poftă mănâncă piticii mei Alecu si Mara, de drag uit că mai trebuie să mănânc și eu 🙂

T.J.: Sunteți un susținător al rugby-ului românesc. Nouă, aici la Cantină, ne place mult hocheiul. Amândouă sunt sporturi mai puțin mediatizate în media din România. Crezi că vor avea cele două sporturi un loc mai în față în media națională? Vor reveni ele la gloria și performanțele de altădată?

Chinezu: Eu zic că și rugby-ul și hocheiul încep să aducă lumea din nou alături de jucători. Pentru că sunt sporturi prea frumoase ca să nu convingă suporterii de frumusețea lor 🙂 E greu sa te bați cu fotbalul ăsta care ne scoate peri albi, dar lucrurile se mișcă. Eu văd la rugby, de care sunt mai aproape, cum încet, încet nu mai suntem tot ăia 100 care venim la meci. Anul trecut s-au jucat meciuri cu casa închisă, cu vreo 5000 de oameni în tribună, ceea ce e un semn excelent pentru ce va să vină 🙂

T.J.: Ai fost în noiembrie, anul trecut,  cu echipa națională de rugby în Uruguay. Scriai pe blog la momentul acela că îți vei mânca tricoul de emoție pe stadion. Ai făcut-o, până la urmă? Ce alte amintiri culinare ai de acolo?

Chinezu: Am avut niște emotii fenomenale în Uruguay, e drept. Faptul că în zilele dinaintea meciului am stat cu băieții din națională m-a făcut să simt tensiunea unui astfel de meci. Când a intrat echipa noastră pe teren, nici nu am mai putut respira de emoție. Apoi mi-am revenit, dar nu complet :)) Din Uruguay nu am prea multe amintiri culinare. Cu excepția cărnii de vită, care, oriunde te-ai duce, că e speluncă sau restaurant de lux, se gătește impecabil, are un gust și o textură excelente, o plăcere să o mănânci. Dar vinurile, ah, vinurile, alea sunt o alta poveste… Cu mai multe arome și… mai multe grade :))

T.J.: Ca fiu al Maramureșului, care este specialitatea ta culinară preferată din regiunea natală?

Chinezu: Ca maramureșean, am două răspunsuri. Cel oficial este că mâncarea noastră favorita este palinca :)) Cel neoficial, cel personal, este că mi-e un dor teribil de mălaiul cu groștior de la bunicile mele din zona Lăpușului… Mălaiul ăla e un fel de pâine/turtă făcută din făină de porumb în cuptor, iar groștiorul e un lapte acru prins într-un anumit fel. O mâncare fantastică prin simplitatea ei și care o să îmi rămână mereu la suflet 🙂

T.J.: Ce specialitate gătită de tine e preferata doamnei Adina?

Chinezu: Doamna mea gătește mult mai bine decât mine. Dar am și eu momentele mele, în care mai comit niște lucruri 😀 Cred că cel mai de angajament e când mă apuc și fac niște musaca după o rețetă dintr-o carte de aia de acum peste 50 de ani :)) Muncesc la ea vreo 4 ore, dar iese divin, e drept 😀 Primește nota de trecere și ghiveciul meu de legume la cuptor, care se termină în următoarele 14 secunde după ce îl așez pe masă :))

T.J.: Cum ai putea descrie meniul unei cine perfecte într-un singur tweet (140 de caractere)?

Chinezu: Cina perfectă înseamnă așa: eu, familia mea, urda, pâine de casă, roșii, ceapă verde, dovleac copt în cuptor, struguri, pere, vin roșu 🙂

Pfuaaaa… scurt și cuprinzător! I-a ieșit la fix domnului Chinezu ”tweet”-ul ăsta! 137 de caractere, pe număratelea! Să vedem însă ce va ieși din cratița în care va găti dumnealui, căci iată, tocmai și-a pus șorțul de bucătărie și este gata să se apuce de treabă. Să-l urmărim așadar…

”Pentru că, după cum spuneam, nu sunt nu știu ce bucătar de finețuri, io zic să abordăm tranșant o Musaca de cartofi cu carne tocata 😀 care se face foarte ușor și e terminator de bună 😀

Avem nevoie de cartofi și carne tocată, in primul rând, normal J Acuma, în ceea ce privește cantitățile, depinde cum vă place. Eu prefer să fie în cantitate egală, să fie mai zemoasă toata chestiunea, cam juma de kil din fiecare. Dar no, fiecare dupa gusturi J Cartofii tăiați cubulețe (mai mult mici decât mari aș zice eu).  Mai trebuie niște ceapă, două-trei, în funcție de gusturi, pe care o tai mărunt și o călesc în foarte puțin ulei.

Amestec carnea tocată cu ceapa călită (o țin așa, vreo 48 de secunde, carnea tocată chiar în vasul în care am călit ceapa :D), după care arunc acolo vreo două-trei ouă și tot convine în materie de ingrediente să placă gustului. Eu pun niște boia și o combinație de 7 (șapte) tipuri de piper (pe care mi-a dat-o Adi Hădean :D) și, evident, niște sare. Dar fiți creativi, mai puneți ce vi se pare că ar merge, că nu e capăt de țară dacă nu vă iese, mai faceți o data J Se amestecă totul cu simț de răspundere.

De aici încolo, restul e poezie de-a dreptul. Luați un vas care vă place de băgat la cuptor, îl ungeți cu unt (vă rog nu puneți ulei, de dragul meu…) și apoi începeți un balet în doi : un rând de cartofi, un rând de amestec, un rând de cartofi, un rând de amestec 😀 Băgați la cuptor, la cel mai mic foc posibil și după vreo 30 de minute dați un ochi să vedeți ce și cum. Când simțiți că e aproape gata, băgați vreo 3 minute de foc strașnic, să se crocantizeze nițeluș pe la suprafață. Eu așa fac 😀 Poftă bună.”

Mmmmm… o musaca bună de tot! Zemoasă, gustoasă, aromată exact așa cum trebuie! Bună de te lingi pe degete, nu altceva!

Dar la desert? Oare ce deliciu ne pregătește Chinezu? Ia să vedem….

”Sunt un mare fan al merelor la cuptor. Se fac atât de ușor și sunt atât de gustoase… Luați câte mere credeți că vreți să faceți. Le scoateți cotoarele (daca nu aveți sculă de aia specială, băgați cu cuțitul, deși știu că o sa ratați vreo 2 mere :D). Puneți câte un pic de unt în interiorul mărului. Daca nu aveți miere, să mergeți să cumpărați, căci trebe neapărat, pe care o combinați cu un pic de scorțisoară și apoi puneți amestecul în măr. Cantitățile nu le știu, dar aproximați din ochi că nu e mare lucru J Apoi le băgați la cuptor. Aaaa, uitasem să vă spun să încingeți cuptorul înainte de a băga merele J Vedeți voi când sunt gata. Poftă bună.”

Ufff…. Irezistibile nu altceva! Oare cât mai aștept să se răcească merele astea, că tocmai le-a scos Chinezu din cuptor… Ah, m-am scos… Mă duc până afară să aduc niște gheață să pun în jurul tăvii… Cum? Le-ați și terminat? Le-ați mâncat așa fierbinți? Bineeee… hai că mai aștept până la tava următoare…

Dar până iese tava cealaltă d emere coapte, să ascultăm niște muzică, ce ziceți? Ia să vedem ce ne propune Chinezu spre audiție:

Minunat, dragilor! O zi perfectă! Nici nu se simte gerul năpraznic de afară! Mai ales că avem la dispoziție pălincuța de Maramu din rezerva noastră personală și vinișorul fiert, tocmai luat de pe foc. Mulțumim dragului nostru Chinezu pentru ziua aceasta minunată și bunătățile pregătite și vă invit, dragii mei să veniți și voi să vă înfruptați din musacaua aceasta delicioasă și merele coapte care… heeeei aloooo, nai lăsați-mi și mie măcar douăăăăă!!! Ufff, mă duc să mai apuc un măr din ăla măcar, că e bătaie mare pe ele…. Voi ce mai așteptați? Hai, dați năvală și poftă mareeeeeee!!!