Mesaj pentru mine

Stătea lungită pe podeaua camerei sale, înconjurată de creioanele colorate, pensule, acuarele și alte ustensile de desenat. Era bosumflată și își sprijinea fața în pumnișori, cu coatele pe podea și privea coala albă de hârtie ce i se părea imensă. ”Trebuie să termin desenul până diseară… ce să mă fac?” gândi micuța Lizuca privind ceasul rotund de pe perete. Tema la desen era singura ei grijă acum, înainte de a ieși afară să prindă licurici cu prietenii ca în fiecare seară, în parcul de peste drum.

Nu avea nici o idee despre ce va vrea să deseneze. Apoi își aminti de întâmplarea aceea din vacanță și se gândi la pisica ce ronțăia ciocolata de ghimbir pe canapeaua turcului, cea înțesată de perne. ”Ufff, ce bine ar fi să fie aici și să-mi dea ajutorul…” se gândi Lizuca.

În următoarea clipă, zări pisica lângă ea, legănându-și coada, în timp ce ronțăia un pătrățel de ciocolată. Parfumul puternic de ghimbir umplu toată camera fetiței. ”Cum… cum ai ajuns aici?” Pisica se întinse căscând apoi spuse miorlăit: ”Doar m-ai chemat! Poruncește!”  Lizuca se ridică în picioare și dădu din mâini deznădăjduită: ” Nu știu cum ai putea să mă ajuți! Am de terminat desenul acesta, altfel nu pot ieși la joacă… Cum să fac?” Pisica păși agale prin cameră, apoi se așeză pe noptiera pe care se aflau cărțile de povești ale Lizucăi. ”Să zicem că am o relație specială cu minele tale de creion… Vrei să le trimit un mesaj special din partea ta?”

Micuța se gândi la acel ”mesaj pentru mine”, timp în care ochii ei căpătau o culoare verde strălucitoare cu inflexiuni magice. ”Iată mesajul meu către mine: aș vrea… aș vrea ca minele mele de creion să deseneze cel mai frumos castel al celei mai frumoase prințese, aflat la marginea celui mai frumos curcubeu văzut vreodată!”

Zis și făcut. La un semn al pisicii, minele colorate de creion se însuflețiră și începură să danseze pe foaia albă de hârtie, creând desenul închipuit de Lizuca: cel mai frumos castel, cu cel mai înalt turn la fereastra căruia se afla cea mai frumoasă prințesă din lume. Iar totul se afla sub bolta arcuită al celui mai strălucitor curcubeu.

Fetița bătu din palme și țopăi prin cameră de bucurie. ” Ce frumos eeee! Cât de mult aș dori să fie aievea acest castel!” Pisica închise ochii și miorlăi căscând: ”Dar este. Uite… atinge-l  cu mâna…” Lizuca atinse timid cu mâna desenul și simți în deget catifelarea curcubeului strălucitor.
Apoi se aplecă toată deasupra desenului și se simți cuprinsă de magia universului închipuit de ea cu câteva minute în urmă.  Prințesa îi făcea cu mâna invitând-o sus, în turnul ei cel înalt. ” Cu siguranță voi avea ce să scriu în jurnalul meu când mă voi întoarce”, gândi fetița hlizindu-se.

Soarele apunea roșu ca un gălbenuș de ou celest. Prietenii Lizucăi au așteptat-o în parc ceva vreme apoi s-au apucat să vâneze licurici ca în fiecare seară.

A doua zi, Lizuca a luat nota maximă la desen iar capodopera ei a rămas expusă pentru totdeauna pe holul principal al școlii.

despre aceeași temă ”mesaj pentru mine” vă invit să citiți și la  psi,  tibi, vero, virusverbalis, anaid, redsky, abisurile, scorpio, cita,