Sunetele Universului

Da, ultimul album Depeche Mode – ”Sounds of the Universe” este deja disponibil pe torenți, deși mai este aproape o lună până la lansarea sa oficială. L-am ascultat ieri dimineață preț de o plimbare pe jos pe traseul V. Milea – Dr. Taberei 34 și retur.

La prima audiție mi se pare un album bun, închegat, care din punct de vedere ingineresc sună perfect, ca toate albumele DM de altfel.

Din punct de vedere artistic, m-a impresionat în primul rând prima piesă ” In Chains”, pe care am reascultat-o de câteva ori fără să mă plictisesc. Apoi, bineînțeles, ”Wrong”, care mustește de spiritul Depeche Mode de la începutul anilor 90. Restul pieselor sună bine, cum spuneam, sunt ritmate, au linie melodică bună, iar vocea lui Dave sună incredibil de bine. Martin și-a rezervat ca solist vocal doar o piesă, ”Jezebel”. Există doar o singură piesă instrumentala, ”Spacewalk”.

All in all, e un album bun, care poate fi ascultat în timp ce privești iarba cum crește, copii cum se joacă sau mersul unei femei frumoase. Lipsește aproape cu desăvârșire spiritul ”dark” al albumelor anterioare. Martin Gore nu mai cere prin compozițiile sale mântuire prin suferință sau iertarea păcatelor trecute și viitoare, semn că, după divorțul de acum 5 ani, îi merge bine. Mă bucur pentru el. Nici măcar piesa instrumentală sus amintită nu e dark, așa cum mă așteptam, ci ne îndeamnă mai degrabă să ne închipuim o plimbare de plăcere prin spațiul cosmic, culegând mici asteroizi pe care să-i dăruim mamei, iubitei sau soției, după caz.

Aș fi așteptat mai mult fior, Martin.  Mai multă visare, mai ales că în ultima perioadă visez exagerat.

Un album un pic sub ”Playing the Angel”, dar, slavă Domnului, cu mult peste ”Exciter”.