Duzina de cuvinte: Misiunea

– Ești sigur că trebuie să facem asta?

Amândoi erau îmbrăcați deja în combinezoanele speciale și pregătiți să se urce în mașina temporală ce era deja setată să-i transporte undeva la începutul secolului 20. Ca înaintea oricărei misiuni, savurau licoarea aceea dulce care anihila durerile de cap și grețurile cauzate de călătoria în timp.

– Bineînțeles că trebuie. Intervenția noastră este iminentă. Cei de la Institutul de Calcul Probabilistic al Istoriei mi-au subliniat chiar importanța covârșitoare a misiunii noastre.

Celălalt tip, își frecă bărbia gânditor:

– Totuși, nu înțeleg, de ce tocmai atunci, de ce tocmai acolo? Nu văd nici un rost…

– Ascultă, oi fi tu cadet în Patrula Timpului și nu mare filozof, dar chiar vrei să le știi pe toate? Uff, fie. Fii atent.

Îl trase pe colegul lui mai aproape și îi explică aproape șoptit:

– Îl știi pe vărul meu… analistul de la Institut. El mi-a povestit totul….

Privi în jur să fie sigur că nu-i ascultă nimeni, apoi continuă:

– Trebuie eliminat cineva, o persoană importantă care transportă un secret covârșitor…. Un soi de vindecător…

Celălalt îl privi uimit:

– Bine dar… pentru o singură persoană trebuie să curgă atâta sânge? Mă rog, vorba vine…

– Ei, bine, da! Pentru că o dată cu asta trebuie dat și un avertisment! Celuilalt!

– Eeee… cu asta chiar că m-ai încurcat de tot! Care… celălalt? Nu văd legătura!

După o ultimă sorbitură de licoare dulce și ronțăind o fărâmă de granulă nedizolvată, colegul continuă:

– Deci vindecătorul acela care trebuie eliminat, trebuie să se întâlnească cu un mare profesor. Nikolai… Nikolai Tesla dacă-mi aduc bine aminte. Îl știi? Trebuie să fii auzit de el! E un departament întreg la Institut care se ocupă numai de corectat derivațiile temporale ale invențiilor sale care datorită nouă au rămas nepublicate…

– Da, îl știu, tipul cu mustață! își aminti celălalt. Și? Ce treabă are vindecătorul acesta cu Nikolai Tesla?

-Păi.. Fii atent. Secretele din valiza vindecătorului, îl vor ajuta pe Tesla să găsească metoda prin care noi, oamenii vom deveni nemuritori…

– Nemuritori? țipă celălalt,

– Taci, mă!… îl apostrofă colegul. Mai încet… Da, nemuritori și asta va aduce omenirea într-o situație catastrofală…

– Cum catastrofală, ești nebun? Nu vrei să trăim pentru totdeauna???

Celălalt îl privi condescendent și clătină din cap:

– Cadet, cadet… nu înțelegi nimic… Păi, fii atent. Dacă oameni vor deveni nemuritori ce crezi că se va întâmpla? Îți zic eu: lumea va încremeni în mentalitatea și dogmele secolului 20 iar nemaiexistând mortalitate, decât accidentală, evident că, deșteptule, nu se vor mai naște copii. Deci eu și cu tine și cu toți cei ce s-au născut după anii 30 ai secolului 20 nu vom mai exista niciodată! Acum, pricepi? Vrei argumente mai solide? Vezi cum totul se leagă precum piesele unui puzzle? Dar să nu mai pierdem timpul hai suie-te în
mașina temporală…

Cei doi se instalau confortabil în mașina în formă de capsulă, și priviră din nou display-ul frontal cu data la care era setată ca destinație: 14 aprilie 1912, ora 22:00, precum și coordonatele fizice setate undeva în Atlanticul de Nord.

… Ajunseră acolo într-o fracțiune de secundă. Apele oceanului erau reci iar noaptea era cețoasă.

– Brrrrrr…. Trebuie să ne mișcăm repede, să nu înghețăm și să nu ne vadă ceilalți!

– Stai liniștit, nu ne vede nimeni, îl lămuri colegul. Datorită câmpului energetic care ne transportă în timp, suntem percepuți ca niște fantome… Și acum
scoate fazerul… Trebuie să facem astfel încât catastrofa să pară cât mai autentică.

Cei doi scoaseră fazerele, le setară și le îndreptară spre apele reci ale oceanului. În fața lor se năștea majestuos un aisberg de toată frumusețea.

– Bun așa… Cât este ceasul?

Celălalt se uită la cronometrul de la mâna stângă:

– Mai sunt cinci minute până la ora 23:00.

– Bun, deci suntem în grafic. Dar pe unde o fi vaporul acela?

Nu termină bine întrebarea că undeva în zare observă lumini și auzi râsete și muzică.

– Hai că vine… să ne dăm mai într-o parte!

Amândoi deplasară cu manetele capsula în care se aflau pentru a observa mai bine ceea ce se va întâmpla.

La ora 23:40 vaporul se ciocni cu aisbergul creat de cei doi călători în timp.

– Gata, misiune îndeplinită! E timpul să ne întoarcem!

Cadetul își privi colegul întrebător:

– Ești sigur că se va scufunda? Nu vrei să mai rămânem să vedem ce urmează?

– Nu este cazul. Aisbergul a lovit exact unde trebuie pentru ca scufundarea să fie iminentă, să mergem!

… Într-o clipă erau înapoi în timpul lor. Ieșeau din capsulă, ușor bulversați: acesta era efectul secundar al călătoriei temporale. După o scurtă pauză de dezmeticire se duseră la vestiar.

– Auzi, tare frumos vaporul acela, păcat de el. Cum ziceai că se numea?

– Se numea Titanic, cadet. Titanic. Un nume magnific destinat unei catastrofe magnifice.

Amândoi porniră dușurile aproape în același timp.

Apoi se duseră la un suc, să sărbătorească reușita misiunii. Nu aveau voie să consume alcool , cel puțin patru ore după călătoria spațio-temporală.

Cele douăsprezece cuvinte le mai găsiți și la: psi, abisuri, sara, grig, tibi, scorpio, valentina, cita

Publicitate